Extracţie

Când dinţii sunt foarte distruşi sau s-au fracturat în urma unui traumatism sau prezintă procese patologice incurabile (chisturi, resorbţii osoase mari în jurul rădăcinii) sau sunt foarte mobili, trebuie îndepărtați. Decizia de extracţie se ia doar după ce s-au epuizat alte metode de tratament.

Extracția dentară chirurgicală este o metodă terapeutică ce constă în îndepărtarea din cavitatea orala a unui dinte care fie nu mai poate fi tratat prin manopere conservatoare (obturație radiculară sau coronară, aplicarea de microproteze etc.) sau acestea nu sunt indicate, fie prezența lui pe arcadă împiedică erupția normală sau alinierea celorlalți dinți. Această manoperă este urmată de curățarea locului în care s-a aflat dintele și aplicarea unui fir de sutură pentru 7-10 zile care va favoriza vindecarea, va reduce durerea și sângerarea.

Extracția molarilor de minte incluși este o situație particulara când dinții, deși nu sunt vizibili în gura, ci sunt acoperiți de gingie sau chiar de os, trebuie totuși îndepărtați deoarece prezenta lor produce inflamații sau infecții locale, distrugerea dintelui vecin, dureri care iradiază în regiunile din jur (ureche, gât, ceafă, mandibulă, dinți etc).

Extracția alveoloplastică este reprezentată de îndepărtarea dintelui și remodelarea moderată a osului maxilar sau mandibular rămas, necesară pentru a crea un loc favorabil pentru o lucrare protetică fixă sau mobilă.