Implantul dentar este o opțiune atunci când s-a pierdut un dinte din cauza unui accident sau infecție sau ca o alternativă la proteză. Implantul reprezintă înlocuitorul rădăcinii dintelui care este introdus chirurgical în osul maxilar și acționează pentru a stabiliza dintele artificial la care va fi atașat.

Candidații potriviți pentru implanturi dentare trebuie să aibă os suficient pentru acestea, altfel fiind necesare manevre de adiție osoasa sau sinus lift, nu trebuie să fie predispuși la infecții și trebuie să mențină o bună de igienă orală.

Când dinţii sunt foarte distruşi sau s-au fracturat în urma unui traumatism sau prezintă procese patologice incurabile (chisturi, resorbţii osoase mari în jurul rădăcinii) sau sunt foarte mobili, trebuie îndepărtați. Decizia de extracţie se ia doar după ce s-au epuizat alte metode de tratament.

Extracția dentară chirurgicală este o metodă terapeutică ce constă în îndepărtarea din cavitatea orala a unui dinte care fie nu mai poate fi tratat prin manopere conservatoare (obturație radiculară sau coronară, aplicarea de microproteze etc.) sau acestea nu sunt indicate, fie prezența lui pe arcadă împiedică erupția normală sau alinierea celorlalți dinți. Această manoperă este urmată de curățarea locului în care s-a aflat dintele și aplicarea unui fir de sutură pentru 7-10 zile care va favoriza vindecarea, va reduce durerea și sângerarea.

Extracția molarilor de minte incluși este o situație particulara când dinții, deși nu sunt vizibili în gura, ci sunt acoperiți de gingie sau chiar de os, trebuie totuși îndepărtați deoarece prezenta lor produce inflamații sau infecții locale, distrugerea dintelui vecin, dureri care iradiază în regiunile din jur (ureche, gât, ceafă, mandibulă, dinți etc).

Extracția alveoloplastică este reprezentată de îndepărtarea dintelui și remodelarea moderată a osului maxilar sau mandibular rămas, necesară pentru a crea un loc favorabil pentru o lucrare protetică fixă sau mobilă.

Când un dinte cu două rădăcini are o rădăcină bolnavă şi una sănătoasă, cea bolnavă se poate îndepărta, iar cealaltă se poate păstra şi trata, acoperindu-se cu o lucrare.

Premolarizarea se realizează la nivelul molarilor inferiori şi constă în îndepărtarea rădăcinii bolnave care nu mai poate fi tratată, cu păstrarea rădăcinii sănătoase.

Când erup măselele de minte (de obicei după 18-20 ani), de cele mai multe ori gingia din jurul lor se inflamează foarte tare şi este dureroasă. Acest lucru se întâmplă când dintele este acoperit de o fâşie de gingie şi în acest spaţiu se acumulează bacterii. Prin îndepărtarea gingiei care îl acoperă se lasă drum liber dintelui şi acesta poate fi şi curăţat mai bine.